Daca eram ..

Daca eram:)..

Si poate..

Dacă  Dacă eram o planetă, aş fi fost Venus

Dacă eram o zi a săptămânii, aş fi fost Joi
Dacă eram o parte a zilei, aş fi fost Seara
Dacă eram o direcţie, aş fi fost inainte.
Dacă eram o stare de spirit, aş fi fost melancolie.

Dacă eram un lichid, aş fi fost apa de ploaie. 

Dacă eram o pasăre, aş fi fost un porumbel.
Dacă eram o floare, aş fi fost un trandafir.
Dacă eram un tip de vreme, aş fi fost vara. 
Dacă eram un instrument muzical, aş fi fost vioara.
Dacă eram un sunet, aş fi fost vocea unui bebe.
Dacă eram un cântec, aş fi fost Because I love you ( Stevie B)
Dacă eram un film, aş fi fost If only.
Dacă eram o carte, aş fi fost Singur pe lume..

Dacă eram un fel de mâncare, aş fi fost un peste.
Dacă eram un gust, aş fi fost  vanilie.
Dacă eram o aromă, aş fi fost ciocolata.
Dacă eram o culoare, aş fi fost negru.
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost anomalie.
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost urechea.
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost incruntare.
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost Donald.
Dacă eram o formă, aş fi fost patrat.
Dacă eram un număr as fi fost 6

Viata

Am scris despre asta. Idei ca niște stafide în borcanul dulce de unde îți luai diabetul. Diabetul.. un alt fel de metaforă, un fel tăiat servit la micul dejun, un fel de-a spune ce nu vrei să spui, o nevoie de a nu simți ce vrei să simți. Acolo mi-am băgat mâna și din strugurii culeși nu am închinat un pahar de vin cu tine, nu am așteptat mustul care era unmust dar am mers cu el la fiecare intersecție, borcanul unde-mi păstram experiența, făcând cu mâna câinilor.

Mușcă!

am scris. nu mai scriuNu mai stiu cum/

Dacă mi/as lua toate frazele și aș uni punctele, anii de copilărie și toate acele chestii mărunte care trăiesc pe un piedestal nu ar fi statuia mea ci un portret semi|robot ce nu e capabil să simtă. Ani tăiați de momente, oameni tăiați de oameni plini de sânge, repetiție. repetiție.realism.  Iluzia unui arbitru îmi dă ocazia să iubesc pe altcineva pe când adevărul mi-am frânge picioarele și mi-ar coase aripi.

Cazi în zbor!

Sunt tot ce am furat de la alții când mi-am deschis ochii, sunt tot ce am dat înapoi când i-am închis pentru mine.

Nu sunt nici măcar o pată de cerneală. Sunt un pixel aruncat de o firmă japoneză, tras printr-un cablu pe care păsările lui dumnezeu se sprijină. Nu gândesc, nu aduc lumii nimic viu. Reciclez: văd și scriu, simt și vorbesc dar nu plătesc bilet în acest mijloc de transport. Iau totul ca pe o călătorie gratuită până în momentul în care voi fi rugat cu politețe de un domn negru să încetez să mai exist. Iar eu, în rușinea mea, mă voi conforma.

Cobor la prima.

Amăgirea e dulcea otravă din venele noastre, drogul mirajului. Refuzăm realitatea pentru ca nu vrem să trăim în ea, inventăm povești așa cum turnăm zahăr în cafea pentru că nu ne place gustul. Nimeni nu va putea vreodată să perceapă lucrurile așa cum sunt, așa cum se întâmplă. Suntem oameni, nimic mai mult. Nici nu trebuie să fim.

Să nu mai fiu, să pot să exist.